Cum am promis colegilor, este important să cunoaștem toți problemele avocaturii, să le discutăm și să găsim cele mai bune soluții. Baroul București a rămas încremenit în istorie, reflectând mai mult sau mai puțin societatea românească în ansamblul ei. Eu cred că avocatura trebuie să fie avangarda unei societăți, profesia oferindu-ne o viziune, cunoaștere și înțelegere profunda a omului. Ca sa redevenim cea dintâi profesie a acestei țări, baza unei clase politice reale nu de carton, mai întâi trebuie să fim puternici, transparenți și sinceri cu noi. Să avem un plan. Să ne scriem singuri viitorul și agenda.
Umorul de mai jos este pentru că nu vorbesc despre persoane, ci despre problemele avocaturii, probleme despre care am certitudinea că nu un singur om sau un anume om poate fi responsabil, ci un sistem organizat sau spontan, care, atât a putut să facă. Prezentul nostru este nivelul maxim de putința al unei generații. Ca să sintetizez, opinia generației ce a stăpânit avocatura din 1989 și încă o stăpânește, este că totuși nu s-a făcut mult rău. Așa este, se putea mult mai rău, permanent se poate mult mai rău, și ultimii 30 de ani au dovedit-o cu asupră de măsură.

Este momentul în care cei ce realmente pot să facă binele, trebuie să iasă în față și să lupte, până nu vom zice toți că este prea târziu. O avocatură puternică poate însemna o justiție sănătoasă la cap, o democrație reală și puternică și, de ce nu, o clasă politică veritabilă adevărată.

Am decis să îmi asum singur riscul de a spune lucrurilor pe nume, de a forța transparența lăsând să se vadă realități dureroase, de a forța ca ședințele noastre să fie totdeauna transmise online pentru noi avocații, știind bine că lucrurile se schimbă cu o masă critică, cu implicarea tuturor și participativ.
În speranța că nu supăr pe nimeni, cum îmi iubesc enorm toți colegii și această profesie trebuie să își recunoască minusurile și să își construiască plusurile, în dulce stil gazetăresc, cu umor, vă transmit de la fața locului cu întârziere, adevăruri brute.

Concluziile și acțiunile ce vor urma vă aparțin!

Actul I - Datoria morală de a rosti clar ceea ce altii vâră sub preș

Cum bine mi-au semnalat dragii mei colegi, am rămas restant cu o relatare din tocmai 19 ale lui florar - se poate vedea AICI -  unde promiteam că voi reveni cu detalii incendiare despre fuga Dlui. Petroșel, una care pe însuși Bach l-ar face să pălească, normal că de invidie.
Am decis să îmbrățișez forma scrisă, mai la adăpost de patimi și extraordinar, subiectul fiind sensibil și dorind eu, ca pe toamnă, când se vor fi numărat bobocii, noi avocații Baroului București, să fim mai bogați, mai zâmbăreți și poate, om avea și doar un pic de norocel.

Actul II – În care se explică scopul relatării, spre binele ordinului Avocaților

Nicidecum problema noastră nu o reprezintă un om sau un nume, totuși cocoțații pe profesie, nemerituoșii, retrașii sau nu din pseudocâmpul tactic al avocaturii, este necesar să lucreze pentru avocatură și nu în contra ei. Așadar, deși în ceea cele de mai jos pomenesc nume, vă declar că îmi iubesc colegii la fel de mult, pe cei ce greșesc, ca și pe cei ce nu greșesc, pe începători și experimentați, pe cei talentați ca și pe cei tenace, pe cele frumoase ca și pe cei eleganți, cu toții suntem frumoșii nebuni ai avocaturii române.

Actul III – Personagiul povestirii, carele pe neașteptat a fugit, ni se prezintă

Cunoașteți, oare, cine este domnul Florin Petroșel Norocel?

Distinsul nostru coleg, nicicum pe atât de diminutiv pe cât numele ar putea să ne sugereze, și-a început cariera de conducere la Filiala București a Casei de Asigurări a Avocaților – cu un INTERIMAT, în anul 2005, si cum ce cu interimat începe cu interimat se și termină, la această oră, este înca interimar.
Filiala București a CAA pare a fi miza tuturor frământărilor, absorbind problemele reale din avocatura bucureșteană, cu o avere adunată de peste una suta milioane euro și o conducere care investește furibund ba-n nămolul techirghiolez, ba-n softuri degrab’ făcătoare de calcule neclare, ba-n lună și-n stele, fara ca noi sa avem iuțimea de a prinde de seama, de așa programe investiționale neașteptate.
Motivul cel mai probabil este acela că „aici sunt banii dumneanoastră”, evident, noi fiind ceea ce se numește obiectul chestiunii, cu tot cu avocații inaintasi, vii sau repausați, eu unul mă declar dintru început partizanul pensionarilor și contributorilor, căci mama proprie are calitatea de pensionar în sistemul de asigurări al avocaților.

Asadar, Dl. Petrosel Norocel a detinut, rand pe rând si permanentizant, aproximativ următoarele funcții:

2004 – 2005 - Consilier în cadrul Consiliului de administrație al CAA – Filiala București, interimar;
2005 – prezent continuu - Președinte al Consiliului de administrație al CAA – Filiala București, interimar;
2015 - prezent continuu - Președinte al Casei de Asigurari a Avocatilor (de la local prin național către universal).

Colegul nostru, împietrit amar de vreme-n funcții, se autocaracterizează ca fiind punctual și serios, în permanentă pregătire și perfecționare, bun conducător și pregătitor (CV public  atasat)

Actul IV – Inexplicabila fugă a norocosului domn Petroșel

Cum bine știți, în data de 19 mai 2019, după ce Adunarea Electivă a fost declarată închisă (deși inițial fusese decalată ora închiderii urnelor în speranța că vom avea cvorum), a continuat Adunarea Generala a Casei de Asigurari a Avocaților – Filiala Bucuresti-Ilfov, Adunare în care dl. Norocel Petroșel Florin urma să prezinte situația reală, să răspundă interpelărilor și, în cele din urmă, să supună la vot descărcarea de gestiune, în condițiile în care conducerea este una nereprezentativă, ba chiar ilegitimă după o invalidare suspectă a alegerilor la Casă, alegeri perdute de conducerea interimară.

Ei bine, această Adunare a demarat cu aproape 20-30 de oameni în sală, Dl. Decan Dragne Ion și dl. Președinte UNBR (pe atunci, dl. Gheorghe Florea), dimpreună cu alți oameni cu funcții importante, părăsind sala deși erau membri ai adunării iar discuția nu putea fi decât una importantă pentru noi toți, descărcarea de gestiune a CAA – Filiala Bucuresti. Cum la acel moment, ca și acum, mi-am asumat anumite responsabilități în fața colegilor mei care mi-au acordat încrederea lor, la Congres și Consiliu, am rămas printre cei din urmă în sală, alături de mine fiind până la final și colegul meu, dl. avocat Puiu Andi Constantin.
Dl. Petroșel Florin Norocel, în ședința prezidată de către decanul de vârstă, a început prezentarea materialelor ce priveau descărcarea de gestiune, lapidar, dornic de a închide o zi deja lungă și obositoare.
Din păcate (a se citi fericire), tentativele de a acredita, fără argumente, că e totul bine, s-au lovit de colega Anca Cruceru și de colega Silvana Racoviceanu, extrem de bine documentate pe temele stringente ale Casei de Asigurări, din care voi reține una serioasă, anume, raportul cenzorilor era nesemnat de ambii cenzori (iar semnătura unică nu avea un nume corespondent, așadar nimeni nu știa cine a semnat).

Interpelat pe această problema, dl. Petroșel nu a putut da nicio explicație, arătând că cenzorii nu sunt subordonați Casei, deci nu știe cine și cum și de ce a semnat și nici nu poate Dsa. să acționeze pentru că nu e așa, ar încălca autonomia cenzorilor.
Daca Dl. Petrosel nu a putut raspunde, atunci cine răspunde în fața Adunării, adică în fața noastră a tuturor?
Ușor ușor, discuțiile s-au amplificat, dl. avocat Daniel Fenechiu și dl. avocat Mihnea Stoica au atacat zone sensibile, apoi de dl.Vasile Roman a cam pus punctul pe i) și câteva întrebări în circumstanțiere, la care dl. Petroșel a reacționat negativ, afișând dorința vădită de a părăsi incinta deși lucrările Adunării erau departe de a fi terminate.

Actul V – Gambitul Președintelui Adunării, cu schimb de pion, sau uimitoarea încercare de a se realiza o descărcare de gestiune in extremis

În momentele dificile cauzate de subiectele delicate ce necesitau răbdare și tact spre a se ajunge la concluzii și măsuri, tiptil, președintele de ședință care asigura conducerea lucrărilor, a disparut cu totul și inexplicabil, lăsând un vid de putere - în timp ce dl. Petroșel nu mai găsea răspunsuri – dar locul său a fost brusc ocupat din proprie inițiativă, de către un coleg prezent în sală, dl. avocat Ioan Ovidiu, care a început să țipe la Adunare, fără un scop foare clar și fără a explica de ce.
Imediat în sală s-a declanșat un război verbal, dl. Ioan Ovidiu țipând de zor la oricine, probabil în dorința de a veni cumva în ajutorul dlui. Petroșel, iar cîțiva dintre colegii jigniți direct de onor Președintele autodeclarat prin ocuparea ad hoc a scaunului, au pornit o dispută cu acesta.

Discuția dădea semne de a merge pe o pantă a neînțelegerii absolute, astfel ca uzând de calitatea mea de membru al Adunării și dorind să ajungem la o concluzie constructivă și la descărcarea de gestiune, am cerut respectuos cuvântul preț de câteva minute, pâna când presedintele de facto mi l-a acordat și am propus înlocuirea sa deoarece sabota lucrarile, la propunerea Adunării fiind numit dl. Josif Friedmann Nicolescu ca Președinte.
Odata dl. Friedmann numit s-au reluat discuțiile constructiv, dar deși dl. Petroșel a fost rugat, implorat, somat să rămână și să finalizeze lucrările pentru care, de altfel, sala fusese plătita, 10.000 euro potrivit informațiilor publice, după câteva oscilații a decis să plece și să ne lase cu ochii în soare, invocând palide motive de procedură dar, în esență, REFUZAND SĂ RĂSPUNDA PROBLEMELOR ȘI SĂ SUPUNĂ VOTULUI DESCĂRCAREA DE GESTIUNE.

Așadar Signore Norocello Petrosello has left the building...

Dacă așa ceva e normal sau nu, dacă așa ceva presupune o demisie sau o demitere, dacă Decanul și Președintele UNBR și mare parte a consilierilor ignoră problema, veți decide voi. Oricine este liber să își exprime opinia, mai ales că problema de față este pentru noi avocații Baroului București una de interes public, iar eu cred că am tot dreptul să vă informez corect, ba mai mult am datoria de a vă informa corect.

Pentru mine personal, dincolo de uimire, de perplexitate, mărturisesc că a fost un moment dureros și mi-am promis să fac totul ca așa ceva să nu se mai întample vreodata în Baroul Bucuresti.
În opoziție fiind, cea mai puternică armă rămâne informația, așadar dragii mei colegi vă informez corect și pe deplin, ca să stiti exact ce vă fac aleșii...

Capitolul V - Problemele grave și reale care au ieșit la suprafață în Adunarea întrerupta de fuga dlui. Președinte Petroșel

1. Există un număr de 2600 de avocați, care sunt denumiți “înstrăinați de profesie” deoarece nu au achitat taxele către CAA de mai bine de 1 până la chiar 4-6 ani. CAA – Filiala București a notificat Consiliul Baroului care cunoaște deja aceste aspecte. În ipoteza în care conducerea Baroului și-ar fi făcut datoria (Filiala București - CAA și Consiliul) numărul total real de avocați ar fi nu de 9700 ci de 7100, cvorumul fiind de 1/3 fiind de 2367. Așadar a fost realmente cvorum la alegeri dar rezultatele nu conveneau actualei puteri? Oare cui a profitat această situație? Sigur nu Dvs. ...

2. Există avocați care au reprezentat CAA deși erau consilieri ai Consiliului CAA – Filiala București, în organele de conducere ale acesteia, câștigând sume semnificative de bani de la CAA între anii 2012-2018, sumele vehiculate sunt de ordinul a 20.000 de euro, contextul nu este deloc clar și problema este cunoscută la nivelul Consiliului Baroului București, existând o ședință comună pe problema asta, ședință de care noi însă nu am aflat mai nimic.

3. Raportul cenzorilor CAA necesar descărcării de gestiune nu a fost întocmit de către cenzorii numiți ai CAA sau interimari, nu se știe clar nici cine l-a întocmit nici cine l-a semnat, fiind semnat de o singură persoană deși cenzorii sunt doi la număr, iar numele acestei persoane nu este cunoscut, condiții în care evident era imposibil ca Adunarea să dea o descărcarea de gestiune.

4. La ședința CAA în sală am fost aproximativ 20 de oameni, acești 20 de oameni putând să voteze sau nu descărcarea de gestiune, așadar, doar 20 de oameni decid soarta noastră, 10.000 de avocați. Votul unui avocat echivala cu prezența a 500 de avocați. Dezinteresul generat în timp de cei aflați la conducere, tocmai pentru a trece decizii care nu pot reprezenta o voință majoritară. Vă rog din suflet implicați-vă!

5. CAA București are deja un audit, făcut, dar concluziile acestui audit sunt confidențiale pentru avocații ce compun Adunarea Generală, exact acest lucru fiind adus la cunoștința Adunării de către dl. Președinte Petroșel. “Filiala București a fost prima și singura”, citez exact afirmațiile dlui. Petroșel, care este auditată doar că e auditul este secret pentru noi, avocații simpli.

6. Existența unor cabinete medicale, în așa zisa policlinică din cadrul Baroului, nu aduce vreun beneficiu real, cuantificabil, nouă tuturor, adică nu știm dacă sunt pe profit sau pierderi, având decoamdată aparența și structura unor sinecuri. Nu știm câți avocați apelează la policlinică, și ce alte persoane beneficiază de serviciile policlinicii finanțată de noi.

7. Dl. Petroșel a promis la aceeași ședință, un material pe site-ul Filialei București, în termen de o săptămână, legat de programele cu medicamente și policlinici, istoric dispuse de Consiliul Baroului, dar actualemente cu activitate confuză și pierderi financiare probabil. Evident că din 19.05.2019 până azi nu s-a întâmplat acest lucru.

Toate concluziile le veți trage Dvs. dar nevoia de a schimba și de a ne implica, spre bine profesiei care trebuie să coincidă cu binele nostru al tuturor!

Luptăm toți pentru o avocatură frumoasă și nebună, iar pentru asta avem nevoie unii de alții, nu doar în campanie, ci în fiecare zi a vieții noastre din care avocatura ne mănâncă minim 110%!

Îmi doresc oameni pe care să-i pot critica vesel, care să răspundă vesel oricăror critici colegiale, care să înțeleagă ironia, maliția dar și umorul, care să își dea demisia dacă trebuie, care să ceară demisia colegilor lor când trebuie, fiindcă a profesa avocatura cere o libertate absolută de conștiință, o desăvârșită independență și o iubire totală pentru propriii colegi !